Săpunul, acest magic produs care ne ajută să ne curățăm pielea, are o istorie fascinantă.

Legenda spune că săpunul a fost descoperit lângă vechea Romă, pe muntele Sapo, de aici și denumirea sa. În acest loc legendar exista un templu unde animalele erau sacrificate și arse. În momentul în care ploua, grăsimea amestecată cu cenușă curgea spre râu. Astfel, femeile care spălau hainele în râul Tibru au observat că rufele erau mult mai curate datorită acestui amestec de cenușă și grăsime care provenea de pe munte.

Pe de altă parte, cea mai veche atestare documentară despre fabricarea săpunului datează din anul 2.800 î.Hr. și provine din vechiul Babilon.

De asemenea, un papirus antic medical din Egipt, din jurul anului 1.500 î.Hr., vorbește despre o substanță asemănătoare săpunului, din uleiuri și săruri alcaline, utilizată pentru spălarea corpului, dar și pentru tratarea unor afecțiuni ale pielii.

În anul 600 î.Hr., fenicienii au reușit să obțină săpun prin amestecarea grăsimii de capră cu cenușa de lemn. Tot negustorii fenicieni au fost cei care au adus săpunul grecilor și romanilor.

Printre cei mai pretențioși în ceea ce privește igiena corporală se numărau egiptenii. Aceștia considerau că un corp murdar exprimă lipsa de smerenie în fața zeului, chiar dacă aveau sufletul curat.

Totodată, și romanii, care dețineau băi superbe, au primit cu încântare săpunul. Însă chimiștii arabi au fost primii care au produs săpunuri din uleiuri vegetale, uleiuri aromatice și liane.

Spre sfârșitul secolului V, declinul Imperiul Roman a dus la dispariția obiceiului de îmbăiere. Biserica catolică descuraja îmbăierea și se crede că igiena precară a contribuit la apariția marilor epidemii din Evul Mediu, când oamenii fugeau de săpun, și mai ales a Morții Negre din secolul al XIV-lea.

Abia la începutul secolului al XIX-lea se poate vorbi de producerea și folosirea săpunului în Europa, însă acesta era considerat un lux. Primele manufacturi apar la Marsilia, Franța, care era considerată capitala producerii săpunului, la egalitate cu Genova și Savona.

În timp, săpunul a devenit din ce în ce mai ieftin, iar Primul Război Mondial a determinat o creștere fără precedent a cererii, pe care manufacturierii nu au putut să o acopere. În aceste condiții, companiile industriale au început să realizeze în masă detergenți din produse pe bază de petrol. De altfel, acestea nu sunt altceva decât săpunurile pe care le găsim și astăzi pe rafturile magazinelor.

În prezent, se observă o creștere a interesului față de săpunurile naturale, datorită beneficiilor pe care le au pentru piele.